Numărul 15. Porticul către Lumea de Limbă Spaniolă

Cu un arc romanic semicircular decorat în partea sa superioară în stil bizantin și finisat în stil mudéjar, se poate citi cu litere majuscule: “Geneza Hispanității”. Întregul itinerariu ne-a purtat în istoria lui Cristofor Columb, ajungând să-și ofere proiectul, să-l accepte și să călătorească până la evenimentul cu Santa Maria. Acum ne aflăm în fața acestei adevăruri istorice care nu poate fi schimbată sau ștearsă. Când trecem prin portic, ne aflăm în fața La Pinta și La Niña (Palos), cele două corăbii care au răspândit vestea Descoperirii. 12 octombrie este, prin urmare, inexact. Adevărata hispanitate a devenit realitate atunci când Columb a declarat personal și în fața “Suveranului Regal” că aceste terenuri vor fi proprietatea exclusivă a regilor spanioli. Imediat după aceasta și cu celebrele Bule Alexandrine ca garanție, a avut loc a doua expediție a amiralului Don Cristóbal Colón către insula spaniolă (La Española), cu primele 1500 de persoane pe care le-a luat în 17 corăbii în 1493. Acesta a fost începutul unei povești care avea să dureze secole întregi, cu lumină și întuneric. Amintiți-vă că suntem doar cenușa trecutului, și vă place sau nu, acestea sunt faptele istorice.

După ce treci prin portic, ajungi la pupa, închizând cu numărul (16). De la acest punct, se poate vedea cealaltă fațadă a aceluiași portic (15): Hristos încoronat cu cei patru evangheliști. Columb a simțit întotdeauna că a fost ales in mod providential de Hristos, iar toate documentele care au rămas de la el ne amintesc de intenția sa referitoare la “La Ynpresa de las Indias”. Uneori semna ca “XpoFerens” (Cel care duce cuvântul lui Hristos la nativi și îi aduce la El), iar ideea sa originală, când a venit să-și ofere proiectul regilor, era să recupereze Casa Sfântă (Ierusalim), care fusese în mâinile necredincioșilor timp de mai multe secole. Dorea să formeze o mare armată pentru Mântuitor împreună cu vasalii Marelui Han al Asiei (8), astfel unind forțele suficient de puternice pentru ultima și finala cruciadă, în timp ce își îndeplinea obligația de a aduce sufletele pe care le găsise lui Hristos. A crezut în aceasta până la moarte, iar pentru el era mai important decât bogăția. Curios, regele Ferdinand, care acum era văduv, și Cristofor Columb, care acum era decedat, doreau, de asemenea, să extragă resurse din Indiile de Vest și să realizeze exact același lucru: recuperarea Ierusalimului.

Această realitate a Noii Lumi era foarte diferită de gândirea și atitudinea amiralului. Acea “Altă Lume” (America) pe care a reușit să o recunoască prima dată și atât de bine în a treia sa călătorie înaintea altor exploratori nu a fost niciodată compatibilă cu ideea sa originală. Nu dorea pământuri (moștenitorii săi nu au primit niciunul) și a devenit tot mai bolnav cu fiecare călătorie realizata (au fost patru). Cel mai rău lucru care i s-a întâmplat Bătrânului Amiral a fost că nu a putut muri în pace. Nu a murit singur, nici nu a fost abandonat, dar a murit indignat că i s-a luat ceea ce îi aparținea, iar această blestem a fost transmis fiului său, Diego.